Producție 1992, Studioul București.
Regia: Ioan Cărmăzan
Scenariul: Ioan Cărmăzan, Fănuș Neagu
Imaginea: Cristian Comeagă.
În rolurile principale: Gheorghe Dinică, Maia Morgenstern, Horațiu Mălăele, Sofia Vicoveanca, Dan Bădărău.
Ioan Cărmăzan este unul dintre foarte puținii regizori congeneri (dacă nu singurul, alături de Șerban Marinescu) care au reușit să-și salveze intrarea în arena profesională în „deceniul satanic” al anilor `80, cînd „al treilea val” virtual al cinematografiei române a fost anihilat de paroxismul dictaturii, iar liderii generației, Nae Caranfil, Laurențiu Damian, Ovidiu Bose Paștina și-au văzut decalate șansele pentru deceniile următoare sau pentru nicicînd. Atuurile imbatabile ale celui care semna în 1983 și 1984 Țapinarii și respectiv Lișca erau afișate în titlurile înseși: ancorarea tenace în specificul național și valorarea apăsată a culorii locale. Opțiunile apar exacerbate la cumpăna deceniilor IX și X, cu aportul suplimentar a ceea ce anunța din nou cu frachețe titlul Casa din vis. Pentru acesta, aliatul imbatabil a fost neîntrecutul evocator al feriilor din Bălțile Brăilei de altădată, Fănuș Neagu, cosemnatar al scenariului. Și astfel inundă ecranul fantasmagoria amintirilor de pe patul de moarte ale unuia dintre stăpînii hergheliilor și hoților de cai, Căpălău (Gheorghe Dinică), al cărui fiu mai mic cu nume și el transparent, Babalete (Horațiu Mălăele), e arierat mintal și deci fără șanse la mîna frumoasei Vica (Maia Morgenstern). Dar nostalgicul moribund avea și un fiu mai mare, zdravăn, și astfel se prefigurează un semi-happy-end.
Filmul integral, online
https://www.youtube.com/watch?v=EoukTT3qCBI